| 1.
|
OBL'ET, obleţi, s.m. Peste mic, zvelt, de culoare albă-argintie, cu gura oblică, fără mustăţi, care trăieste în apele dulci; albisoară, albiţă, sorean ( Alburnus alburnus) ◊ Obleţ mare = peste migrator, asemănător cu obleţul, lung, cu carnea grasă si gustoasă; ţuscov ( Chalcalburnus chalcoides) [Var.: obl'ete s.m.] - Oblu + suf. -eţ. Sursă
: DEX'98
( 18918)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
OBL'ET s. (IHT.) 1. (Alburnus alburnus) albisoară, sorean, (reg.) arvat, sabiţă, săbioară, soreancă, soreaţă, sureatcă, uclei, (Dobr.) stoicesc, (Munt.) stoiceţ. 2. obleţ-mare (Chalcaburnus chalcoides) = (pop.) ţuscov.
Sursă
: Sinonime
(197272)
- siveco |
| |
| 3.
|
|
| |
| 4.
|
obl'eţ s. m. (sil. -bleţ), pl. obl'eţi
Sursă
: DOR
(266145)
- siveco |
| |
| 5.
|
OBL'ET ~i m. Peste dulcicol de talie mică, cu solzi mărunţi argintii, având gura oblică; sorean, albisoară. [Sil. -o-bleţ] /oblu + suf. ~eţ
Sursă
: NODEX
(345165)
- siveco |
| |
|
|